ghizi si ingeri pazitori

Istoria îngerilor

Îngerii au apărut în nenumărate tradiții religioase. Cele mai vechi relatări despre ei datează din timpul asirienilor și babilonienilor antici. Babilonienii credeau că fiecare persoană își are propriul său înger păzitor. Ei au considerat că îngerii sunt niște fiinţe supranaturale, care se îngrijesc de intereselor noastre, care ne-au sprijinit atunci când am fost buni şi ne-au părăsit temporar, atunci când am făcut lucruri rele. De asemenea, ei transmiteau cererile oamenilor către zei, și invers.

Israeliții au dus această cosmologie cu un pas înainte. Au crezut într-un singur Dumnezeu, asistat de nenumăraţi îngeri, care acționează ca mediatori. Credinţa în îngeri a jucat un rol important în gândirea și în literatura ebraică, în special în scrierile nonbiblice. Apoi, creștinismul a îmbrățișat terminologia îngerilor, dar credința în Duhul Sfânt a creat limite cu privire la gradul de dezvoltare al angelologiei. De fapt, chiar în Biblie există avertizarea de a nu adora îngerii (Col. 2:18)4.

Tradiţiile despre îngeri pot fi găsite în aproape toate, dacă nu chiar în toate, marile religii, dar au devenit cele mai populare în creștinism, iudaism şi islamism. Acest lucru nu este surprinzător, atunci când ai în vedere faptul că iudaismul şi creştinismul împart Vechiul Testament, iar islamismul a fost și el influenţat mult de Vechiul Testament. În plus, și Diaspora Evreiască a fost puternic influenţată de cosmologia zoroastriană de îngeri, care datează de cel puţin şapte secole î. Hr.

nor in forma de ingerÎngerii sunt menționaţi de aproximativ 300 de ori în Biblie. Un exemplu bun este cel în care Dumnezeu a trimis un înger ca să îl ajute pe Daniel, când s-a aflat în groapa cu lei. Îngerul a venit şi a astupat gurile înfometate ale leilor (Dan. 16:22). Un alt exemplu este acela în care Dumnezeu I-a trimis Sfântului Paul un înger, care să-l anunțe că va supravieţui unui naufragiu (Fapte 27: 21- 26).

În Cartea lui Iov (38:7) există indicii care ne arată că îngerii se bucurau de viață, înainte de crearea lumii materiale. Odată ce lumea a fost creată, îngerii au primit sarcina de a veghea asupra oamenilor şi de a-i proteja.

În Psalmi (91:11- 12) ni s-a spus: Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălța, ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.

Un exemplu viu a apărut în Grădina Ghetsimani, când Iisus se ruga (Luca 22:42- 43), ştiind că urma răstignirea Sa: Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. Iar un înger din cer s-a arătat Lui, şi-L întărea.

Totodată, îngerii au un rol de o importanţă vitală, fiind mesagerii Lui Dumnezeu. Evident, ei au o relaţie importantă cu Dumnezeu, dar nu pot niciodată să participe la gloria Lui. În afară de o singură excepţie, îngerii nu au fost niciodată oameni. (Profetul Enoch, autorul Cărții lui Enoch, a fost luat în Rai de către Arhanghelul Mihail, iar Dumnezeu l-a transformat într-un înger.) Îngerii se pot deghiza şi pot apărea în formă umană, atunci când doresc, dar ei nu sunt sufletele ale unor oameni care au murit. Ei sunt nemuritori, nu au vârstă, nu au sex (Mat. 22:30), şi au capacitatea de a se face vizibili sau invizibili. Nimeni nu știe cât de mulți îngeri există. În biserica catolică se crede că, încă de la naştere, toată lumea primeşte cel puţin un înger păzitor. Învățăturile străvechi evreiești susțin că fiecare evreu are 11.000 de îngeri păzitori!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *