Pregătirea Omului pentru Viața de După Moarte

Pregătirea Omului pentru Inițiere

O posibilă definiție a inițierii ar fi procesul mental și psihologic prin care individul trece de la o stare considerată inferioară, la una superioară, respectiv transformarea profanului în inițiat.

Cărarea probațională precede Cărarea Inițierii și desemnează acea perioadă din viața unui om când se alătură definitiv forțelor evoluției și lucrează la construirea caracterului său propriu. El se ocupă de sine, cultivă calitățile ce-i lipsesc și caută să-și controleze personalitatea. În timp ce merge pe Cărarea probațională, el este inițiat să se cunoască pe sine, să-și dea seama de slăbiciunile sale și să le corijeze. Este învățat să lucreze cu ajutor invizibil pentru o mai bună înțelegere și cunoaștere, și în general, timp de mai multe vieți, este menținut în acest fel de lucru. Mai târziu, pe măsură ce face progrese, poate fi dirijat către o activitate mai deosebită. Este instruit în Înțelepciuea Divină și urmează gradele finale din Sala Învățăturii.

El este prezentat unui maestru și este dat în grija unuia dintre discipolii acestuia sau dacă este de o reală promisiune, este dat în grija unui Inițiat. Sunt ținute cursuri de către Inițiații de gradul I și II, pentru discipolii acceptați sau cei aflați în stadiul de probă, între orele 22:00 seara și 5:00 dimineața, în toate părțile lumii, astfel încât continuitatea învățământului să fie completă. Ei se adună în Sala Învățăturii și metoda este aproape identică cu cea practicată în marile universități, cursuri la anumite ore, lucrări experimentale, examinări și o avansare gradată pe măsură ce sunt trecute probele.

Inițiatul trece în Sala Înțelepciunii, după ce a trecut examenele și după ce a primit inițierea.

Ego-urile avansate și cei înclinați spiritual care nu sunt încă pe Cărarea probațională, primesc instrucțiuni de la discipoli. Ocazional, în clasele mari, sunt ținute cursuri pentru profilul lor, care sunt conduse de inițiați. Lucrarea lor este mai rudimentară, deși ocultă din punct de vedere lumesc și sub supraveghere, ei învață să devină ajutoare invizibile.  Ajutoarele invizibile sunt recrutate de obicei dintre Ego-urile avansate.

Cei foarte avansați și cei de pe Cărarea probațională și aproape de inițiere, lucrează în ceea ce s-ar putea numi departamentul muncii, cu scopul de a forma un grup de asistenți pentru Membrii Ierarhiei. Trei departamente de instruire veghează trei faze de dezvoltare a omului.

În primă fază: sunt date învățăminte privind disciplinarea vieții, creșterea caracterului, dezvoltarea microcosmosului, conform liniilor cosmice. Omul învață să se cunoască pe el însuși.

În a doua fază: sunt date învățături despre Macrocosmos, pentru a se ajunge la înțelegerea funcționării Cosmosului. Omul primește informații despre regnurile naturii, despre legile acestor regnuri, despre acțiunea acestor legi în toate regnurile și pe toate planurile. El dobândește un fond adânc de cunoștințe generale și când și-a atins scopul, nu numai că știe fiecare lucru ce trebuie cunoscut în toate cele trei lumi, ci și calea de a accesa izvoarele cunoașterii, iar izvoarele informației sunt în mâna sa. Un maestru poate oricând să afle orice informație despre acest subiect posibil, fără cea mai mică dificultate.

În a treia fază: Învățătura este dată sub formă de sinteză. Acest gen de informație este posibil numai dacă vehiculul intuiției funcționează.

 

 

 

bibleoteca spirituala online

Ce înseamnă să fii un discipol adevărat

Un discipol este acela care, mai presus de orice altceva, se angajează să facă trei lucruri: să servească umanitatea, să coopereze cu Planul, să dezvolte puterile Eu-lui său, să-și extindă conștiința până va funcționa pe cele trei planuri, în cele trei lumi și în corpul cauzal, să urmeze impulsurile superioare și să elimine manifestările inferioare.

Accelerarea evoluției spiritualeUn discipol este acela care începe să înțeleagă lucrarea de grup și să-și schimbe centrul de activitate de la sine însuși, la centrul grupului.  Va vedea oamenii așa cum sunt, pe sine așa cum este. Un discipol este acela care își transferă conștiința din personal în impersonal, care în decursul stadiului de tranziție trebuie să îndure multe dificultăți și suferințe. Aceste dificultăți survin din diferite cauze: Ego-ul negativ al discipolului, care refuză transformarea sau familia sau prietenii, care se opun impersonalității sale crescânde.

Există multă durere pentru un discipol, însă drumul său duce în cele din urmă la Unitatea desăvârșită. Discipolul este acela care își dă seama de responsabilitatea sa față de toți cei care intră sub influența sa, de responsabilitatea de a coopera cu planul evoluției și, după cum există pentru el, obligația de a le extinde conștiința și de a-i învăța deosebirea între real și ireal, viață și formă.

Discipolul are multe lucruri de făcut:

  • răspuns prompt la vibrația maestrului;
  • puritatea practică a vieții;
  • eliberarea față de griji;

Grija provine din tipul de personalitate și este rezultatul lipsei de detașare și al unui răspuns prea prompt la vibrațiile lumii exterioare.

  • îndeplinirea datoriei

Punctul acesta implică achitarea imparțială a tuturor obligațiilor și o atenție cuvenită față de îndatoririle karmice.

  • toți discipolii trebuie să acorde o importanță specială valorii calmului.

Discipolul trebuie să lucreze la construirea corpului fizic. Trebuie să se străduiască în așa fel, încât să producă la fiecare încarnare, un corp care să servească mai bine ca un vehicul pentru forță. De aceea, nu se greșește cu nimic atunci când se dau informații despre inițiere. Unul dintre cele mai mari instrumente pentru dezvoltarea practică, ce stă în mâinile celor mici și mari, este instrumentul vorbirii. Vorbirea este manifestarea cea mai ocultă în existență, ea este mijlocul de creație și vehiculul pentru forță. Discipolul trebuie să învețe să fie tăcut înaintea suferințelor lumii, nerisipind timpul în văicăreli deșarte și demonstrații chinuitoare, ci ridicând povara lumii, lucrând și nerisipind energia în conversații fără rost. Și totuși, el trebuie să vorbească acolo unde este nevoie de încurajare în scopuri constructive, să exprime forța iubirii față de lume, pentru a ușura o sarcină și a ridica o povară. Atunci, printr-o justă utilizare a vorbirii, în scopul de a crea toate planurile, se va manifesta iubirea dintre membrii familiei umane și energia care acum, în cea mai mare parte, își găsește expresie prin centrele inferioare, și va fi transferată în centrul gâtului.

Calea discipolului este o cale sinuoasă. Totuși, parcurgând această cale, învingând dificultățile, aderând cu toată inima la binele grupului, dând atenție atât oamenilor cât și dezvoltării lor din punct de vedere evolutiv, vine în cele din urmă rodirea și atingerea scopului.

 

inima si suflet

Evoluția Sufletului

Condițiile sociale de pe Pământ nu pot fi comparate cu lumea spiritelor. În clasele spirituale, sufletele lucrează la propriul lor nivel de dezvoltare alături de alte suflete asemenea lor. Ghizii-profesori maturi pregătesc generații succesive de suflete pentru a-și ocupa locul ce le-a fost destinat. Există rațiuni practice pentru care în lumea spiritelor sunt condiții pentru un sistem conceput să măsoare cunoștințele și dezvoltarea. Sistemul stimulează iluminarea și, într-un final, perfecțiunea sufletelor. Sufletele aflate la niveluri superioare de dezvoltare pot fi adesea întâlnite pe Pământ în împrejurări modeste. Pe firul aceluiași raționament, oamenii influenți din societatea umană nu sunt în mod necesar niște suflete mature. Adesea lucrurile stau tocmai invers.

Prin intermediul ghizilor nostril, devenim conștienți într-un mod mai profund de continuitatea vieții și de identitatea noastră ca suflete.

Ghizii sunt ființe care ne influențează existența, pentru că ei reprezintă o parte a împlinirii propriului nostru destin. Ghizii sunt entități complexe mai ales când vine vorba de ghizi-maeștri. Gradul de maturitate al unui ghid ține de următorul aspect: dacă acest profesor se ocupă de un singur suflet-elev sau de mai mulți.

Ghizii aflați la un nivel superior al abilităților lucrează, de obicei, ca un întreg grup de suflete, atât în lumea spiritelor, cât și pe Pământ. Acești ghizi sunt ajutați și de alte entități.

Fiecare grup de suflete are pe lângă el unul sau mai multe suflete ce se pregătesc să devină ghizi și care fac un fel de practică. Astfel, unii oameni pot avea mai mult de un singur ghid care să-i ajute. Unele idei considerate că ne aparțin, pot proveni de la un ghid.  De asemenea, ghizii ne alină în perioadele de încercări ale vieții, mai ales atunci când, copii fiind, avem nevoie de mângâiere. Acești profesori înțelepți rămân cu noi pe perioada a mii de ani, pentru a ne ajuta în cursul încercărilor noastre dinaintea, în timpul și după nenumărate vieți.

Toți ghizii încearcă sentimente de compasiune față de elevii lor, dar modalitățile în care se apropie de aceștia sunt diferite. Unii dintre ghizi își ajută în mod constant elevii de pe Pământ, în vreme ce alții își stabilesc standardele fără să îi încurajeze prea mult pe aceștia. Gradul de maturitate al sufletului constituie un factor de care se ține seama.

Elevii avansați primesc mai puțin ajutor decât începătorii.  Fiecare ființă umană are cel puțin un ghid senior sau un ghid aflat la un nivel avansat de dezvoltare, care-i este desemnat încă de pe când sufletul său a fost creat. Mulți dintre noi moștenesc un ghid secundar mai târziu în viață, ce poartă denumirea de ghid-profesor junior.  Îndatoririle ghizilor juniori și seniori se pare că reflectă voința ghizilor maeștri, care formează un fel de corp conducător, asemănător cu un consiliu de administrație, situat deasupra ghizilor mai tineri, din lumea spiritelor.

Ghizii spirituali vor numai ce este mai bun pentru noi și uneori acest lucru înseamnă că trebuie să ne privească cum îndurăm multe suferințe pentru a atinge anumite obiective. Ghizii nu ne pot ajuta să progresăm până când nu suntem pregătiți să facem schimbările necesare pentru a beneficia de toate șansele vieții.

tratatrea cauzei bolilor

Cauzele Spirituale ale Bolilor – partea a II-a

Continuăm în acest articol prezentarea cauzelor spirituale ale bolilor.

Autismul – într-o existență anterioară, omul care suferă acum de autism a fost refuzat de societate, ducând o viață marginală. Singura soluție este primirea iubirii în această viață de la cei apropați.

Alcolismul – indică probleme cu tatăl, trebuie creată detașarea față de acesta.

Angina – teama de exprimare, frica de a cere ceva partenerului sau părinților.

Artrita – spirit critic și rigid, mental rigid.

Anemia – refuzul de a utiliza aptitudinile în serviciul aproapelui său. O persoană cu anemie va trebui să accepte să își iubească semenii, să servească omenirea și să devină un ghid spiritual.

Sistemul de reproducere – problemele acestuia se datorează unei utilizări greșite a energiei sexuale în această viață sau într-una precedentă. Culpabilitatea sexuală aduce boli transmisibile pe cale sexuală, precum SIDA, probleme la ovare sau testicule. Pentru a-i permite unui suflet evoluat să se încarneze este nevoie de multă iubire între parteneri la momentul actului sexual.

Sistemul digestiv – stomacul reprezintă capacitatea de digerare a experiențelor existenței și a acceptării lecțiilor învățate. Resentimentele, aversiunea și neliniștea sunt pricipalele cauze ale ulcerelor. Indigestiile și hiperaciditatea reprezintă resentimente, mânii refulate. Cauza bolilor care apar la nivel digestiv o reprezintă refuzul de a urma calea corectă, lucru care împiedică evoluția sufletului.

Intestinele – reprezintă capacitatea de a asimila experiențele vieții. Cauza apariției unor probleme intestinale are la bază refuzul asimilării lecțiilor de viață la nivel evolutiv.

Ficatul – lăcașul celor mai negative emoții (mânie, ură). Conflictul dintre suflet și mental determină bolile de ficat, care nu sunt decât rezultatul mâniei îndreptate împotriva propriei persoane, disimulată într-o mânie față de altcineva. Dacă la naștere ficatul este slab, arată că într-o viață anterioară a existat un dezacord între suflet și mental. Icterul are această cauză. Dacă în viața actuală, omul suferă un prejudiciu și nu va ști să și-l îndrepte, icterul poate să se declanșeze.

Conjunctivita – mânie neexprimată, frustrare.

Diaree, hemoroizi, retenție de apă – refuz, teamă de a slăbi, încordare.

Guturai – se declanșează într-o perioadă lipsită de percepție asupra realității sau în urma unor temeri, culpabilități. Nasul reprezintă intuiția și conștiința de sine.

Greață, vărsături – neacceptarea unor idei, a unor persoane sau a unei experiențe.

Hipertensiune – capacitate de iubire limitată, lipsă de compasiune. Omul trebuie să își exprime iubirea pentru toate ființele simțitoare și tot ceea ce vede.

Hipotensiune – o iubire limitată în cazul unei persoane negative (neîncredere în iubire, a avut experiențe care au făcut-o să creadă acest lucru).

Insomnie – culpabilitate.

Prostată – culpabilitate sexuală, teamă de bătrânețe.

Teamă de a merge în mijloacele de transport și stare de rău în timpul călătoriei – teama de a pierde controlul.

Reumatism – resentimente, slăbirea iubirii față de aproape, rigiditate, asprime.

Zona Zoster – teamă de viitor, gândire negativă.

Cancerul – cauza aparentă a acestei boli este ne-exteriorizarea emoției apărută în urma unui șoc. Această boală reprezintă autodistrugere, ceea ce o face dificil de vindecat. Cauza spirituală a cancerului arată că omul nu a asimilat nici măcar jumătate din lecțiile propuse în această viață, refuzând evoluția, chiar dacă această atitudine este inconștientă.

 

 

 

 

 

karma bolilor

Cauzele Spirituale ale Bolilor – partea I

Pentru fiecare boală fizică există o cauză spirituală.

Vom oferi aici o prezentare scurtă a acestor cauze spirituale care influențează bolile fizice.

Problemele fizice ale picioarelor reprezintă un refuz de a avansa, de a evolua sau teama de a stagna în viață. Gambele reprezintă personalitatea, ego-ul negativ, capacitatea de a lua noi direcții. Coapsele reprezintă Eu-l superior, sufletul. Ruperea femurului din coapsă este rezultatul neascultării finței interioare – sufletul. Dacă problema este situată aproape de genunchi, înseamnă că posibilitatea sufletului de a comunica este scăzută. Genunchii simbolizează legătura dintre suflet și personalitate și calitatea acestei legături. O problemă la genunchi indică o îndepărtare de la scopul acestei încarnări și un refuz de a evolua. Ego-ul dorește să întrerupă comunicarea între suflet și personalitate.  Șoldurile reprezintă utilizarea liberului arbitru pentru a găsi propria cale în plan material. O problemă de sănătate la nivelul șoldurilor, indică o lipsă de utilizare sau o slabă utilizare a liberului arbitru sau lipsa unui scop în viață.

Bazinul reprezintă aspectele creatoare și procreatoare ale omului. Când chakra rădăcină nu funcționează corect, apare disfuncția determinată de utilizarea incorectă a energiei sexuale. Blocajul în partea de jos a spatelui indică teama de viitor și lipsa de susținere financiară. Durerile situate pe partea de mijloc a spatelui indică sentimente de culpabilitate față de o femeie, atunci când se simt pe partea stângă și față de un bărbat, atunci când se simt pe partea dreaptă, precum și dificultăți de detașare față de trecut. Durerile situate în partea de sus a spatelui indică neînțelegerea de către anturaj, lipsa de susținere afectivă, impresia de a avea unele responsabilități prea grele pentru acel moment.

Sciatica indică teama de viitor și de problemele bănești, nesusținerea din partea anturajului. Sângele reprezintă energia și simbolizează circulația emoțiilor și sentimentelor în corp. Colesterolul corespunde înăspririi naturii sentimentale, rigidității, durității persoanelor care își crează o carapace crezând că se pot proteja de tot ce este în jur. Omul va trebui să devină mai deschis, lăsând ca emoțiile și energia iubirii să treacă firesc prin ființa sa. Este util un regim vegetarian.

Problemele splinei arată o incapacitate de exprimare a iubirii, obsesie. Este necesară o purificare prin eliminarea energiei negative. Problemele legate de respirație provin din refuzul de a exista, de a lăsa viața să intre în corp. Ele pot fi rezultatul unei utilizări necorespunzătoare a energiei într-o viață anterioară (violența, spre exemplu).

Tuberculoza arată că omul a trăit într-o viață anterioară numai pentru valorile materiale.

Sistemul limfatic este strâns legat de mental și facultatea mentală, reflecții, gânduri, idei, expresia de sine.

Bolile nervoase arată o utilizare defectuoasă a cunoștințelor sau a calităților intelectuale, ori o gândire prea negativă în această viață sau cea precedentă. Indică de asemenea o utilizare prea dogmatică, critică și rigidă a mentalului. Este necesar să se lucreze asupra toleranței și deschiderii spirituale.

Problemele pielii subliniază teama omului de a se exprima total, de a fi el însuși, de a se deschide. Psoriazisul și alte boli de piele reprezintă o lipsă de iubire de sine și o respingere a tot ceea ce viața îi oferă omului. Cauza karmică a acestei boli reprezintă cruzimea față de animale manifestată într-o viață anterioară, rezultată acum în frică sau ignoranță față de acestea. Alergiile provin adesea dintr-o defectuoasă utilizare a unei energii particulare sau sunt rezultatul unei experiențe traumatizante din această viață sau din cea anterioară.

Individualizarea Sufletului

Individualizarea Sufletului

Individualizarea sufletului se atinge prin conștientizarea procesului de reîncarnare și a transferului direct din moarte către naștere. Sufletul individualizat s-a separat de întreg, în esență, deci nimic nu poate fi mai departe de adevăr în realitate. Când sufletul se individualizează, se apropie de sufletul de grup (sufletul colectiv) mai mult ca niciodată. Calea fiecărui suflet este individualizarea.

Putem face aceasta eliberând în totalitate conceptul din mintea noastră, că nu suntem niște indivizi și că suntem, de fapt, o parte din tot ceea ce este. Când acestea se întâmplă, devenim șoferii vehiculului și nu pasagerul. Devenim o ființă care Îl Realizează pe Dumnezeu, devenim propriul nostru Dumnezeu. Apoi, există și conceptul timpului și al diverselor linii ale timpului.

Sufletul individualizat își începe călătoria de la moarte către naștere, conștient, aliniindu-se cu sinele sale multi-dimensionale-alternative.  Toate sinele alternative trebuie să fie conștiente unele de altele în clipa părăsirii corpului, astfel încât transferul conștient de la moarte către naștere să aibă loc. Această conștientizare a unui sine alternativ este obținută prin măiestrie spirituală și emoția energiei iubirii necondiționate.

Când toate sinele infinite polarizate pozitiv, urmează îndeaproape amprenta originală divină încarnată, vor ajunge la același punct în timp, pentru ca transferul morții către naștere, să aibă loc. Orice sine alternativ care și-a părăsit corpul, nefiind în concordanță cu planul divin, cu amprenta originală divină încarnată, va fi automat luat împreună cu celelalte sine alternative către noul vehicul.

Sistematizat, spunem că toate sinele polarizate negativ rămân în ne-materie, adică în ceea ce cunoaștem drept „spirit” sau „tărâm astral”, toate sinele polarizate pozitiv rămân să conducă vehiculul sufletului înainte (în materie). Sinele multidimensionale polarizate negativ, care oglindesc pe cei din sufletele de grup polarizate negativ, care trăiesc pe Pământ, lucrează cu „energia opusă” și pot fi numite „lucrătorii întunericului”. Ei, de asemenea, obțin abilități directe în intervalul existențial moarte-naștere, fiind înzestrați cu memorie, dar urmând calea spirituală opusă luminii. Sinele multidimensionale polarizate negative, care  oglindesc sufletul de grup pozitiv și care rămân în tărâmul anti-materiei, au forța negativă, dar, în esență, sunt din „lumină”, în măsura în care ei reflectă încarnările pozitive pe Pământul tridimensional. În timp ce poartă o încărcătură negativă, ei sunt de fapt „ființe pozitive” și sunt necesare pentru creșterea umanului încarnat. Aici se aplică o lege a fizicii, legea contrariilor (pentru a se păstra echilibrul, forței aplicată într-un sens, i se opune o forță egală și de sens contrar, contraforță). Pozitivul și negativul sunt egale și în lumină, când s-a individualizat un suflet provenind dintr-un suflet colectiv cu încărcătură pozitivă. Aceștia sunt „lucrători în lumină” încarnați pe Pământ, cei care mențin încărcătura electrică a iubirii în ADN-ul lor. Pozitivul și negativul sunt egale și în întuneric, când s-a individualizat un suflet provenind dintr-un suflet colectiv cu încărcătura generală de polaritate negativă. Aceștia sunt „lucrătorii în întuneric” încarnați pe Pământ, cei care poartă încărcătura electrică a fricii în ADN-ul lor.

Încărcăturile electrice menținute de către lucrătorii în lumină și de lucrătorii în întuneric sunt două tipuri opuse de electricitate (de forțe electrice), pe care canalul uman nu le cunoaște.

 

trezirea constiiintei in om

Expansiunea Conștiinței

În întreaga lume se înțelege tot mai mult faptul că omenirea este cuprinsă de o profundă schimbare a conștiinței. O nouă viziune privind umanitatea, se află la baza tuturor manifestărilor. Din ce în ce mai mult este acceptat conceptul că, totul este energie. Se resimte o nouă necesitate: atât explorarea lumilor exterioare, cât și a celor interioare și descifrarea relației care există între aceste două aspecte ale creației.

Maitreya a spus: „Venirea mea înseamnă schimbare!”. Cea mai mare schimbare va fi în inimile și mințile oamenilor. Schimbarea conștiinței este profundă, ea ne poate sugera ce schimbări exterioare au loc în lume.

Totuși, ceea ce este în exterior este întotdeauna reflectarea interiorului. Dacă în sinea noastră suntem mâhniți, în dizarmonie cu noi înșine, cu mediul înconjurător, cu cei din jur, toate formele exterioare pe care le realizăm vor fi lipsite de armonie. Cu cât vom fi însă mai echilibrați, vom fi mai în armonie cu tot ceea ce este în jur.

Pe parcursul călătoriei noastre evolutive, ceea ce ne trage înapoi în dezvoltarea conștiinței este karma. Tot ceea ce poate fi făcut pentru a ușura karma proprie, este de a primi un ajutor pentru continuarea mersului nostru spre perfecțiune. Sarcina noastră este de a spiritualiza materia, însă mai întâi, trebuie să facem acest lucru cu noi înșine. Calea evoluției este creșterea conștiinței, conștientizarea a ceea ce este sufletul, a ceea ce îi lipsește și a ceea ce caută să exprime prin omul încarnat.

Există anumiți centri energetici în creier, cât și prin întreg trupul nostru, prin care sufletul poate lua în stăpânire vehiculul său și să se manifeste prin acesta. Prin procesul inițierilor, în discipol sunt treziți centrii respectivi. Trezirea se face în funcție de procesul acestuia, prin treptele de inițiere, până se ajunge la totala unificare cu sufletul și în final, cu divinul, când discipolul devine un adevărat maestru.

Calitatea experienței voastre în lume depinde în mod total de trezirea conștiinței voastre! Această trezire a conștiinței depinde de nivelul fiecăruia, de vehiculul fizic, emoțional și mental.

trezirea constiinteiDiferența dintre un maestru și un discipol în stagiu, este aceea că maestrul dispune de un vehicul cu deplină trezire a conștiinței, care îi permite o conștientizare a realității. Încarnarea pe Pământ ne face să trecem printr-o încercare grea care, din perfecți ce suntem în esență, ne facem să devenim imperfecți în planul fizic și apoi trebuie să parcurgem un lung drum, pentru a reveni la perfecțiunea inițială.

Modalitatea de evoluție a ființelor omenești este dezvoltarea mentalului. Aceasta înseamnă că, sufletul nu se poate manifesta cu adevărat decât dacă mentalul va fi controlat. Când este atins acest stadiu, omul poate primi ce-a de-a treia inițiere – Transfigurarea – Schimbarea la Față.

Însă pentru un Maestru este doar începutul.

Noi evoluăm în măsura în care aspirăm în această direcție. Nu există nimeni în toată Creația care să nu aspire la așa ceva. În sine, evoluția este un proces de abandon, de renunțare. Simbolul acestui amplu proces este Crucificarea – Marea Renunțare, a patra inițiere, o etapă dificilă și critică.

Calea evoluției este creșterea conștiinței în etape succesive. Un mijloc mai rapid de a crește conștiința este prin servire altruistă. Pentru că ea ne eliberează de concentrarea asupra noastră și de complacerea în principiul dorinței. Putem evolua numai când suntem liberi. Putem fi liberi numai când suntem detașați. Dezvoltarea conștiinței vine pur și simplu din libertate. Natura vieții este libertatea. Libertatea este starea naturală a omenirii.  Este divinul care se manifestă în viața reală de zi cu zi. Este ceea ce înseamnă Sinele Realizat.

 

Reîncarnarea și Viețile Trecute

Reîncarnarea și Viețile Trecute

Reîncarnarea, așa cum este percepută în ciclul morții și al renașterii, este un concept corect atunci când privim problema tridimensional. Timpul liniar ne arată că am purtat în trecut o altă haină umană, numită „viața trecută” și dacă avem cel de-al treilea ochi deschis, putem privi înainte pentru a vedea ce va deveni „sinele viitor”. În realitate, aceste vieți nu sunt trecute sau viitoare, ci ele există într-un singur moment ca părți multidimensionale ale propriului sine, încarnat într-un corp diferit (și totuși similar) pământean.
niveluri ale reîncarnăriiExistă multe niveluri ale reîncarnării, care explică orice concept din afara timpului, atunci când cineva își trezește sinele spiritual și își găsește un loc în tărâmurile înalte. La un asemenea stadiu, el devine capabil să își conducă moartea în mod conștient, pentru a experimenta un transfer al memoriilor nașterii, alegând următorul ADN al vehiculului pământesc din sufletul său total.
Dacă obținem măiestria asupra elementelor și a corpului pământesc, putem conduce sufletul în următoarea reîncarnare, proiectând memoria împreună cu sufletul. Aceste gen de reîncarnare înseamnăȘ „voi sunteți aceeași persoană care ați fost înainte, dar într-un alt corp, voi continuați pe calea pe care ați fost și atunci când obțineați cunoașterea în acea viață”; cu alte cuvinte, reînvățăm ceea ce am știut dinainte.
Astfel se întâmplă cu mulți dintre cei cunoscuți ca fiind „lucrători în lumină” sau „semințe stelare”, care trăiesc pe Pământ în acest timp, când cunoașterea este atât de înlesnită. Cea mai sigură metodă de a obține direct transferul morții către o nouă naștere, este ca atunci când se face trecerea, să fim într-o stare de binecuvântare pură, părăsindu-ne corpul fizic în liniște și împăcare. Toată „frica” trebuie eliminate, pentru ca transferul morții către o nouă naștere să se producă repede și cu grație. În acele momente (când urmează să „ne dăm duhul”), putem invoca prezența celor dragi, care, de asemenea, au obținut cunoașterea tărâmurilor înalte – sufletele celor morți, astfel încât să ne poată oferi din energia lor.
Putem, de asemenea, cere să ne însoțească spiritele formelor cosmice, cum ar fi piramidele, cristalele și pietrele sacre, care pot asigura o trecere sigură și directă dintr-un canal eteric în altul (dintr-o dimensiune în alta).
Amprenta genetică va fi diferită, dar nivelul electric și memoria vor fi aceleași și vor aștepta să fie „activate” cât mai repede, când creierul uman este pregătit pentru activarea memoriei, care are loc cam la trei luni.
Atingerea altor dimensiuni ale existenței prin disciplină spirituală, va chema activarea memoriilor.
Al doilea gen de reîncarnare este cel în care sufletul nu a obținut măiestria spirituală la nivelul necesar pentru un transfer direct de la moarte, către naștere. Acest suflet, după ce stă puțin timp (așa cum îl percepem noi), își reevaluează deciziile karmice făcute în viața sa, înțelegând cât de departe s-a îndepărtat sau s-a apropiat de amprenta sa originală divină. Cei care rămân aproape de propria amprentă originală divină, au obținut măiestria spirituală și, prin urmare, transferul direct din moarte către naștere, dacă atingerea măiestriei spirituale a făcut parte din programul acelei vieți. Conștiința înaltă va conduce sufletul individual, pe calea reîncarnării, până când acel suflet s-a individualizat.

Constantin Cel Mare si crestinismul

Biserica și creștinismul în timpul împăratului Constantin Cel Mare

Împăratul Constantin Cel Mare, una dintre personalitățile remarcabile ale istoriei universale, a asigurat Bisericii, deplina libertate în tot Imperiul roman. Până la el, Biserica a îndurat grele persecuții din partea împăraților romani. El s-a convertit la creștinism prin publicarea edictului de toleranță religioasă, de la Milan din ianuarie 313, Biserica intrând astfel, în „secolul ei de aur”. Odată declarat pro-creștinism, el a progresat continuu pe această cale.
Edictul de la Milan are o importanță epocală prin hotărârile și urmările lui. Din religie nepermisă și persecutată, creștinismul devine religie permisă, ba chiar favorizată. În luarea de măsuri favorabile Bisericii, Constantin proceda treptat și cu mult tact.
Imediat după edictul din 313, împăratul scutește clericii creștini de obligația costisitoare a funcțiunilor municipale. Scutește Biserica de dări și le înapoi tot ceea ce îi fusese confiscat, acordându-i și dreptul de a primi legate și donații. A acordat episcopilor sume importante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici și întreținerea clerului, precum și dreptul de eliberare a sclavilor.
Totodată, împăratul Constantin cel Mare a intervenit și în dreptul penal, pe care a încercat să îl umanizeze, înlăturând unele legi penale dispoziții și pedepse contrare spiritului creștinismului, ca: răstignirea, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu), zdrobirea picioarelor, s.a.m.d.. A îmbunătățit tratamentul din închisori și a interzis luptele de gladiatori, trimitând condamnații la muncă în mine, în loc să lupte pe viață și pe moarte, spre amuzamentul publicului. A modificat legislația referitoare la căsătorie, a pedepsit adulterul și violul, a interzis aruncarea copiilor și vinderea lor, oferind ajutoare părinților săraci. A luat măsuri de protecție și ajutor pentru săraci, orfani, văduve și bolnavi.
Duminica a devenit zi de repaus în imperiu, prin legea dată de Constantin cel Mare în anul 321 d.Hr. Templele dedicate lui au devenit localuri publice, fără statui și fără sacrificii. Templele păgâne au fost transformate în biserici sau au fost închise. Cultul creștin și pelerinajul la Locurile Sfinte au luat o mare dezvoltare. Mama împăratului, Sfânta Elena, a descoperit la Ierusalim lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul.
Constantin s-a hotărât să părăsească Roma păgână, spre marea nemulțumire a episcopilor Romei, și să întemeieze un nou oraș ca reședință imperială. Acesta a fost Bizantul, pe Bosfor, care a primit numele de Constantinopol (orașul lui Constantin, început în 324 și inaugurat la 11 mai 330). Constantin a transformat Bizanțul în capitala unui Imperiu creștin, care trebuia să arate aceasta prin atmosfera, bisericile și monumentele sale. Cu toate acestea, politica religioasă inaugurată de Constantin cel Mare a avut și unele urmări defavorabile. Biserica a avut în persoana împăratului un ocrotitor, dar, în același timp, și un stăpân. Împărații s-au amestecat în chestiunile religioase, împunându-și voința.
Constantin cel Mare a fost bine intenționat în actele sale și a făcut creștinismului cel mai mare serviciu, asigurându-i libertatea prin edictul de la Milan din 313. Convertirea sa la creștinism a dat un nou curs istoriei universale, prin încercarea sa de a armoniza interesele superioare ale Imperiului roman cu interesele Bisericii.

nasterea mantuitorului

Sărbătoarea nașterii Lui Iisus

Sfânta Scriptură spune că Mântuitorul Iisus s-a născut din Preasfânta Fecioară Maria în Betleem, cu misiunea de a mântui neamul omenesc. Atunci când S-a născut Hristos, întreaga zidire a înălțat imnuri Dumnezeului și Creatorului său. Astfel s-a dovedit faptul că Hristos este Creatorul a tot ceea ce există și că zidirea este Creația Lui, pentru că El este Dumnezeu.

Cu toții sărbătorim pe 25 decembrie naşterea lui Iisus din Nazaret, Mântuitorul nostru. Biserica Ortodoxă privește nașterea Fiului Lui Dumnezeu ca începutul lucrării Sale mântuitoare ce Îl va conduce spre jertfa supremă pe Cruce, pentru om și a sa mântuire.

Fiind una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, Crăciunul simbolizează naşterea lui Iisus și este sărbătoarea care aduce în fiecare familie bucuria colindelor şi a împodobirii bradului, sub care copiii aşteaptă cu nerăbdare darurile Moşului.

nasterea lui isus mantuitorul

 

Frumusețea sărbătorilor de iarnă și bucuria Crăciunului să vă aducă sperantă, sănătate, fericire și împlinirea tuturor dorințelor! Deschideți-vă inima și primiți un strop din binecuvântarea care se revarsă peste lume în această sărbătoare! Vă dorim un Crăciun fericit și un an nou, plin de împliniri!

Echipa Agni Mundi